Poliția română – siguranță și încredere! Adevărat?

Politia Romana

La mulți ani, dragilor! Vă doresc un an nou fericit, în care să aveți parte de sănătate, prosperitate, liniște și în care să realizați tot ceea ce v-ați propus! Vreau să începem acest an cu o povestioară amuzantă, dar și tristă în același timp.

S-a întâmplat cu vreo două zile înainte de revelion. Era undeva în jurul orei 22:00, eram singur pe stradă, iar afară era foarte frig și o ceață de zile mari. Tocmai ce mă despărțisem de un prieten și așteptam într-o intersecție culoarea verde a semaforului. Eram cu ochii blocați către semafor, dar cu gândul în cu totul altă parte, asta până când un claxon mă trezește la realitate. Îmi iau ochii de la semafor, care încă era roșu și mă uit la mașina care tocmai oprise în dreptul meu și mă claxonase. Era o mașină de poliție, cu radar și tot tacâmul. Mă uit la șofer și prin semne îl întreb ce vrea. Omul îmi face semn să trec strada, la care eu îmi arunc din nou ochii la semafor, care tot culoarea roșie arăta. Au urmat câteva secunde de maximă confuzie, ăla îmi făcea semn să trec, semaforul era roșu… după care mă lovește inspirația și îi fac semn polițistului spre semaforul cu pricina. Se uită la el, vede că era roșu… și pleacă!

Mă întreb ce se întâmpla dacă treceam strada și domnul polițist își dădea seama că trec pe roșu, îmi dădea premiul cel mare? Sau dacă doamne ferește eram atât de inconștient și treceam cu ochii-n pământ și dădea o mașină peste mine, cine era de vină? Eu, ca am trecut pe roșu, normal! Siguranță și încredere… :))

Sursa imagine: luju.ro

Stadion contra parc sau unde să ne ducem copiii

Parcul Tineretului din Hunedoara

Parcul Tineretului din Hunedoara

Orașul Hunedoara are două stadioane, dar înainte puteai alerga doar în interiorul stadionului „Constructorul”. După ceva timp am înțeles că acest stadion a fost cumpărat sau ceva de genul ăsta și că s-a introdus o taxă de 50 lei / lună pentru cine dorește să alerge în interiorul său.  Eu m-am resemnat deoarece nu doream să plătesc pentru „iarbă și aer”. Asta până când primăria anunțat că se poate alerga în stadionul „Michael Klein”, pe care joacă echipa orașului, FC Hunedoara. Un gest frumos!

La puțin timp după ce am văzut acel anunț, am început și eu să alerg pe pista stadionului „Michael Klein”. La început nu prea era lume, dar mai nou au început să apară tot mai mulți oameni pe stadion. Mă bucur că hunedorenii fac mișcare, dar îmi pare rău că tot mai mulți oameni confundă stadionul cu un parc. În stadion vi când vrei să faci sport, nu vi să îți aduci copilul să se joace, serios acum. Este foarte urât ca atunci când alergi să trebuiască mereu să te ferești de copiii care aleargă pe pistă în toate direcțiile. Acum câteva zile mai aveam puțin și dădeam peste un copil, noroc că am mai avut vlagă să îl feresc. Când alergi ești mult prea concentrat să observi tot ce se întâmplă în jurul tău, iar dacă ești la sfârșitul antrenamentului nu prea mai ai reacții rapide.

Așa că vă rog frumos, când vreți să ieșiți cu copiii, mergeți în parc nu în stadion!

Parcul Dendrologic de la Simeria

Noul podeț de peste lac

Noul podeț de peste lac

Plimbarea de duminică în Parcul Dendrologic de la Simeria

În aproape fiecare duminică mă puteți găsi în Parcul Dendrologic de la Simeria alături de un grup minunat de oameni la obișnuita plimbare de duminică. Noi, cei din Hunedoara ne întâlnim la 10:30 dimineața pe peronul gării de unde, la ora 10:50 plecăm cu trenul spre Simeria. Cu restul grupului ne întâlnim la 12:00 în parc.

Cred că pe la sfârșitul lui februarie am luat prima dată parte la plimbarea de duminică în Parcul Dendrologic de la Simeria. Acolo am cunoscut oameni, în adevăratul sens al cuvântului. Oameni care știu să trăiască și să se bucure de cele mai simple lucruri din viață, care iubesc natura și o ocrotesc, oameni care „vânează” animalele din parc doar cu aparatul foto. Cu părere de rău, nu am putut fi alături de ei în fiecare duminică, dar de câte ori am avut duminica liberă, am fost prezent! De multe ori mă trezesc duminica fără chef și parcă aș sta liniștit în pat, să lenevesc până la amiază, dar când ma gândesc la grupul minunat care mă așteaptă în parc, mă mobilizez instant. E un sentiment aparte să te uiți în ochii fiecărui om care participă la această plimbare și să îi citești fericirea din ochi, chiar dacă în viața de zi cu zi nu toate sunt roz. Cum spunea cineva „la plimbarea de duminică grijile și problemele le lăsăm la poarta parcului, iar când ne întoarcem, ele au dispărut”.

Să protejăm natura!

Odată intrat în parc ajungi în altă lume, în care tu ca individ ești doar un musafir! Așa că trebuie să respecți mediul care te înconjoară, iar dacă faci asta el va fi la fel de primitor cu tine ca întotdeauna. Parcul Dendrologic de la Simeria este o zonă protejată de interes național! Nu e ok să vă faceți nevoile în natură, parcul dispune de un WC care se află la intrare. Dacă ai fumat, nu arunca chiștocul pe alei, sau în iarbă, există destule coșuri de gunoi montate pe aleile din parc. În lacurile din parc pescuitul este strict INTERZIS!

Oameni nesimțiți…

De curând prietenii care participă la plimbarea de duminică au dat peste trei oameni care pescuiau într-un lac din Parcul Dendrologic de la Simeria, ca mai apoi să aflăm că e la modă și că acei oameni nu sunt singurii. Paznicul parcului nu are ce să le facă, poate doar să sune la poliție care trebuie să îi prindă în flagrant pe cei care pescuiesc pentru a-i putea pedepsi. Nu pot să pricep cum într-o Românie europeană a anului 2013, într-un parc de interes național, tu ca om poți să mergi să pescuiești liniștit fără să îți pese de nimic, mai ales când râul Mureș este la doi pași. Cât de nesimțit poți fi?

Dacă cumva vedeți oameni care pescuiesc în lacurile din parc, să sunați la 0771/698/604 și să dați cât de multe detalii puteți. Acel număr este de la paza parcului, care mai apoi va contacta poliția. Nu uitați că poliția trebuie să îi prindă în flagrant pe cei ce pescuiesc în parc!

 

Să ne relaxăm!

Răsărit pe malul Mureșului!

Răsărit pe malul Mureșului!

Bună seara, prieteni! Încă de când eram foarte mic, părinții mei mă duceau cu ei când mergeau la iarbă verde și astfel cred că m-am îndrăgostit de natură. Prin anul 1997-1998 tata a început să pescuiască și am început să mergem tot mai des pe malul apei. Încet, dar sigur s-a îndrăgostit de acest sport încât acum când prinde câteva zile libere de la servici și e vreme bună, fuge la pescuit!

Eu am mai crescut și nu prea mi-a mai plăcut să merg cu ei, deoarece preferam să stau acasă, să ies cu prietenii, cum face tot tineretul din ziua de azi. În schimb, anul acesta am zis că vreau să mă relaxez și chiar îmi era dor să pescuiesc și eu, așa că am fost până acum de două ori cu ei și chiar mi-a plăcut mult. Cred că încep să îi fur „meseria” tatălui meu, căci încep să îi cer tot mai multe bețe de pescuit!

E un sentiment aparte când se agață peștele și nu știi ce e acolo în apa, când vezi că opune rezistență și ești nevoit să lași fir ca să îl obosești, e chiar o luptă între pescar și pește, iar de cele mai multe ori, cel mai inteligent câștigă!

Acestea fiind spuse, ne auzim marți, cred. Am plecat la pescuit!

Mișcarea face bine! Deci, să alergăm!

Mișcarea face bine. Deci, să alergăm!

Mișcarea face bine. Deci, să alergăm!

De aproape o săptămână am început să fac mișcare și am reușit să mă las de fumat. De mult am vrut să merg să alerg, dar niciodată nu am ajuns pe stadion. În schimb de această dată factorul decisiv a fost un articol scris de Cristian Florea. După ce am citit articolul respectiv am decis că trebuie să încep să fac mișcare deoarece duceam o viață destul de sedentară.

Nu a durat mult și împreună cu câțiva prieteni am mers în stadion să alergăm. Cred că am alergat cam 2 km după care am simțit că ma dor toate cele. De abia mai respiram, mă ustura gâtul și tușeam în ultimul hal. Atunci am decis că e timpul să mă las de țigări și să continui să alerg. Așa am și făcut, am ajuns la aproape o săptămână de alergat, dar și de când m-am lăsat de fumat. Nici măcar nu mai simt nevoia să fumez, ba chiar mă deranjează fumul de țigară.

Am reușit să îmi schimb și modul de viață puțin. Am introdus după masa de la amiază un somn de două ore care îmi prinde foarte bine, am început să beau mai multă apă, să mănânc mai sănătos și nu în ultimul rând, am renunțat la sucuri. Sunt foarte mulțumit cu ceea ce am reușit până acum!

La alergat am făcut progrese în fiecare zi și sper să continui tot așa! Dacă în prima zi am alergat cam 2 km, în următoarele zile treaba s-a mai îmbunătățit.

În a doua zi am alergat 3.14 km în 17:32 minute cu o medie de 5:35 minute / km și am ars 306 calorii!
În a treia zi am alergat 3.84 km în 23:19 minute cu o medie de 6:04 minute / km și am ars 368 calorii!
În a patra zi am alergat 4.51 km în 25:26 minute cu o medie de 5:39 minute / km și am ars 441 calorii!
În a cincea zi am alergat 5.53 km în 29:36 minute cu o medie de 5:21 minute / km și am ars 552 calorii!

Urmează ziua de astăzi în care sper să ajung la 6 km. Statisticile le țin cu ajutorul unei aplicații pentru android numită RunKeeper. Aplicația poate fi găsită aici.

PS: De astăzi am reînceput să postez pe Citatul Zilei, așa că vă aștept și acolo în fiecare zi!